Another life.

Subiect: Another life. Sam Dec 14, 2013 12:53 am

Capitolul 1

Inainte de a citi , deschideti: https://www.youtube.com/watch?v=Z25sSaaeHEg .

Picaturile de ploaie se loveau cu brutalitate de pamant. Speriata si obosita continuam sa alerg cu pasi grei impreuna cu mama prin noroiul lipicios si rece. Nu intelegeam de ce fugim, sau de cine trebuie sa ma apar, eu doar eram purtata ca o frunza ofilita de vantul aspru si dur. Norii purtau o culoare cenusie ce erau luminati de niste firicele plapande de lumina incolora. M-am impiedicat si am inceput sa plang. Mama ma zguduia cu putere, rugandu-ma din toate puterile ei sa continui drumul, dar ma simteam prea ostenita. Am ridicat privirea si am dat din cap in semn de "nu mai pot". Aceasta m-a luat in brate si m-a ascuns intr-o crapatura a unei case darapanate. Mi-a mangaiat fata cu mana ei plapanda si calda si m-a privit cu ochii ei ingrijoratori. Mi-a sarutat crestetul capului, si mi-a spus ca orice s-ar intampla nu pot sa ies de aici. Am dat in cap aprobator si mi-am strans genunchii la piept. Am lasat capul in jos, incercand sa ma camuflez cat mai mult, apoi aceasta s-a indepartat de mine, iar la cateva minute am auzit niste taieturi si o pocnitura la pamant. M-am speriat si am ridicat privirea, iar langa mine sedea mama, intinsa pe pamantul rece in acea zi de noiembrie. Ochii ei erau inlacrimati . Mi-a intins mana cu ultimele puteri, si a mimat din gura un "Te iubesc". Am vrut sa o apuc de mana, dar un kunai fu impins in pieptul ei, iar aceasta mi-a zambit cu dragoste si a ramas nemiscata. Mi se frangea inima. Tot ce iubeam mai mult pe pamant disparuse. Nu constientizam prea mult in momentul ala, era ca un soc pentru mine. Ce ar putea intelege un copil de 6 ani ? Mi-am sters lacrimile cu mainile tremurande si am luat cu grija lantisorul cu fulg de nea de la gatul mamei, plecand capul si luand-o la fuga pe strazile pustii.
Oriunde ma uitam se auzeau taieturi si lovituri, bubuituri, eram prea speriata. In fata mea tocmai cazuse un om mort la pamant. M-am impedicat si m-am tarait pana langa un gard. Am privit cerul si ma rugam sa se intample ceva. Nu voiam decat sa fiu intr-un loc cald , cu un bol de ramen, sau supa si sa fie mama si tata alaturi spunandu-mi o poveste. Am simtit cum cineva se apropie de mine. Avea un kunai rosiatic atintit asupra gatului meu. Stiam ce urmeaza sa se intample , asa ca am inchis ochii rabdatoare, dar kunai-ul s-a prabusit , si persoana la fel. Un baiat cu ochii albastrii ca lacrima cerului, si un par auriu mi-a intins mana , indemnandu-ma sa merg cu el.

~Peste 7 ani~

Vantul se juca cu suvitele mele rosiatice, iar soarele se pregatea sa adoarma. Cerul era senin , iar natura era amutita. Niciun fir de iarba nu misca, vrabiutele isi cantau triluri linistitoare, iar copii erau dusi de parintii lor inapoi acasa. Acesta este Konoha. Satul in care m-am nascut. Un orasel linistit si unde domneste pacea. Astazi este 15 octombrie, iar toata lumea se indreapta spre cimitirul "Frunzei" . Am inchis ochii lasandu-ma purtata de ganduri, dar cineva isi aseaza mana calda peste a mea.
-Ai venit? l-am intrebat eu calma.
-Da, esti gata? E aproape timpul.
Am dat din cap in semn aprobator si ne-am ridicat impreuna de pe banca. Am luat-o pe poteca frumos aranjata cu flori si am ajuns in fata cimitirului. Ne-am asezat in fata, si am asteptat inceperea ceremoniei. Astazi era ziua in care al 7-lea Hokage pierise in razboiul Ninja de acum 7 ani. A pierit ca un erou, salvandu-si patria si oamenii , a murit fara regrete, ei bine poate ar fi fost cateva, dar cine sunt eu ca sa le stiu?
-Ayato, vei fi in regula?
-Am dat usor din cap si am inchis ochii lasandu-ma purtata de valurile calde ale vantului...

------------------------------------

M-am decis sa incep un nou fic, care imi cuprinde toate emotiile, si toate sentimentele. Sper ca-l veti citi cu drag, pentru ca vi-l dedic voua, tuturor! Astept pareri.

Membru Mesaje : 62 Data de inscriere : 04/09/2013

So

((( :-< App...geniala ideea cutiutei muzicale Sad

A-Astept next cu nerabdare Sad

( Pana atunci ma duc sa caut o batista:((

Subiect: Re: Another life. Lun Dec 16, 2013 10:47 am

Gata! Iti las parere ca sa te simti bine. Smile

) So, este interesanta abordarea ideii. Nu sunt sigura ca am mai vazut un fic in care sa-i moara mama in fata unui copil de 6 ani. Sau asa cred... Ai ceva repetitii acolo, dar chiar nu mai stiu daca sunt multe sau nu. Ce am vazut acum din fuga. Anyway, cred ca o sa iasa bine. Ce nu am vazut mai deloc este descrierea sentimentala. Puteai sa-i descrii durerea lui Ayato atunci cand i-a murit mama. Pot sa pun pariu pe ce vrei tu ca s-a simtit oribil, distrus, exact ca si cum i-ar fi cazut cerul in cap. Intelegi tu. Si a mai fost acolo o fraza aiurea rau de tot:

-Ai venit? l-am intrebat eu calma.
-Da, esti gata?

Da, logic ca a venit daca-l vede. Smile

)) Incearca sa scapi de frazele astea. Chiar nu-si au rostul. Bun, asta a fost mini-critica. Acum sper doar sa termini repede capitolul 2 si sa-l pui. Chiar sunt curioasa ce o sa iasa din toata povestea asta. N-am mai citit un fan-fic ninja ce o multime de timp.

Subiect: Re: Another life. Lun Dec 16, 2013 10:52 am

Capitolul 2

Another life. Shizue_with_daizuke_by_saske87-d3et6h1

Am asteptat in liniste alaturi de Daisuke pana ce fiecare si-a prezentat omagiul fata de raposatul Hokage. La urma mai ramasesem eu si Daisuke. Am deschis ochii si am privit cerul care se innora. Am scos trandafirul alb din geanta si m-am indreptat spre altarul predestinat kagel-ui. Am asezat cu blandete trandafirul si i-am privit mai bine poza. Mereu cand ii vad chipul, fata mea se lumineaza asemeni unei zile insorite de vara. Mi-am trecut mana peste imaginea catifelata , iar apoi un suspin a iesit ca pe neasteptate.
-Ayato..stii, tu chiar semeni cu cel de-al 7-lea! mi-a spus Daisuke pe un ton bland.
-Poate ca da, poate ca nu. Sa mergem, vremea se pare ca nu va fi chiar asa de placuta .
M-am intors si am pornit drumul spre "casa" . Din cauza ca parintii mei murisera locuiam singura, dar din cauza ca aveam o fobie de spatiile inchise, si de intuneric, stateam impreuna cu Daisuke. Nici acesta nu avea familie. Mama lui pierise in razboi, iar tatal lui 3 ani mai tarziu. Mici picaturi de ploaie incepusera sa se reverse peste intregul sat, in curand devenind o furtuna de-a dreptul.

Ajunsa in camera mea, mi-am uscat parul si m-am asezat la locul meu, langa pervazul frumos lacuit, privind furtuna de afara. Imi placea sa admir natura, ma simteam intr-un fel conectata la ea. Primeam energie , iar cand afara ploua , simteam ca ii pot vedea chipul mamei, care imi zambea. Pentru o clipa amintirile din acea seara mi-au cuprins mintea, dar vocea blanda a lui Daisuke m-a facut sa revin la loc pe pamant.
-Ti-am adus supa, hai cat e calda.
Mereu m-am gandit. Oare Daisuke ce isi doreste sa faca cu viata lui? Este unul dintre cei mai buni ninja ai satului. De maine vom reincepe antrenamentele...urasc faptul ca suntem in echipe diferite, dar ceea ce urasc si mai mult este ca echipele noastre concureaza intre ele.. Am luat o lingura de supa si am privit din nou cerul innorat. Oare daca as spune ca vreau sa devin Hokage, as cere prea mult? Este o responsabilitate mare, dar eu iubesc oamenii, nu as putea face rau nici macar unei insecte. L-am privit pe Daisuke cu caldura si i-am spus direct..
-Vreau sa fiu Hokage.
Acesta s-a innecat, parand oarecum uimit.
-Poftim?
-Vreau sa fiu Hokage. I-am repetat din nou la fel de calma.
Acesta s-a ridicat de la locul lui si s-a indreptat spre usa. S-a incaltat si a luat o umbrela din cuier, aruncandu-mi incaltarile in brate. Mi-a dat din mana in semn de "haide" , si l-am urmat.

Strazile erau atat de pustii, nu se auzeau decat picaturile de ploaie si pasii nostrii grei pe care ii faceam prin noroi. As fi vrut sa-l intreb, "Unde mergem?" , "De ce ai reactionat asa?" , "Crezi ca e o idee stupida?" , dar stiam ca nu mi-ar fi raspuns. Daisuke este un om foarte calculat pentru varsta lui, ar putea fi chiar si jounin. Nu l-am vazut in viata mea nervos, sau sa injure. Intotdeauna a rezolvat problemele cu diplomatie si strictete. Am mers pana in fata unei cladiri vechi si darapanate. S-a intors spre mine si m-a intrebat in soapta.
-Crezi ca poti sa faci ce fac eu? Nu trebuie sa fim vazuti.
As fi vrut sa-l intreb ce are de gand, dar am preferat sa tin pentru mine, caci si eu eram foarte curioasa, asa ca am dat din cap aprobator si am intrat in cladirea intunecata si prafuita.

Membru Mesaje : 62 Data de inscriere : 04/09/2013

Yeeee :3 Nextttttt :3333333333 \ Very Happy

/ Astept continuarea :X...Maine da? Very Happy

Da :3

Subiect: Re: Another life. Dum Ian 19, 2014 5:48 am

Mmm...exact la ce ma asteptam din partea ta Kushi-chan. Imi place foarte mult. Daca nu se sfarsea capitolul, mai aveam putin si incepeam sa plang. Mhmm...biata Ayato-chan... are acelasi vis ca al lui Naruto-kun. Sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla in continuare. Te rog sa ma anunti de next. Arigato, Kushi-chan! Ja na! :*

» Love problems. Life problems.