Désolé ...

Hello, acest fic mai este postat pe alte site uri. Sper sa va placa.

Désolé

Capitoul I



-De ce imi faci asta? Eu …
-Nu am de ales, pustiule.
-Nu ma parasii, te rog! Eu te iubesc, iar tu ma iubesti, asa-i?
-Tu nu stii cum este viata. Ai doar cinsprezece ani, viata ta acum incepe, nu o poti risipii cu o femeie de patruzeci si cinci de ani. O sa intalneti fete, fete frumoase, tinere … cu ele o simti ca traiesti.
-Eu te vreau pe tine …
-Atunci cand ne vom revedea … vei fii un barbat in toata firea, iar eu … o baba acra satula de viata.
 
Chicoteste pentru cateva secunde, apoi ma saruta apasat pe frunte.  Inghite sec apoi ma strange strans in brate. Mi-a vorbit cu simplitate, sinceritate si fara ingamfare. O sa-mi fie dor de toate astea, de ea … ea era totul pentru mine. Sentimetle nu pot disparea dupa noapte, eu o iubeam. Dar cred ca relatia sa bazat doar pe s*x. Imi da drumul , apoi ma saruta pe crestetul capului. O priveam cum isi impacheta lucrurile, am incercat sa o opres, dar a fost in zadar. Vrea sa plece, departe de mine, departe de tot ce a fost intre noi. Nimic nu o mai opreste. Ochii mi se umezira, nu doream sa plang, nu in fata ei, ce va crede.
 
-Pustiule … doar n-ai sa plangi, nu?
-N-nu … barbatii nu plang.
-Gresesti.  Chiar si barbatii mai plang cate odata.


Atunci pufnesc in plans, nu doream sa plece, eu voiam sa ramana, aici cu mine, pe vecie. Amandoi, sa ne iubim pe vecie. Dar stiam ca acesta era doar un vis, un vis care nu se va implinii niciodata. Oare … de ce a foat cu mine, doar pentr s*x, doar ca sa se distreze, atat. Sunt foarte derutat, nicioadata nu mi-a spus de ce si-a petrecut ultimele luni aici … cu mine. Cu un mucos de cinsprezece ani, pe care nu l-a iubit niciodata. Lacrimile mi s-au uscat pe obraji, afara ploua de aproximativ doua ore. Ea continua sa isi impacheteze lucrurile. Se opreste pentru un moment si ma priveste. Ofteaza sonr si se apropie de mine.
-Nu mai fii trist. Nu ai motive.
Imi mangaia parul si ma privea cu mila, m-a saturat de asta. Toata lumea ma considera un copil, de ce? Nu mai sunt un copi. Am incept sa mai fiu un copil atunci cand am intalnito.


-Cu cine o sa pleci?
-Cu sotul meu.
 
Inchid ochii pentru cateva secunde aoi ii redeschid. Ma uitam la ea socat de tocami ce spusese.Ma privea trista. Se ridica de pe pat, si se indreapta spre usa.
 
-Imi pare rau, Sasuke.
 
*
(Dupa un an)
 
Numai un dobitoc se poate mania pe altii. Oare,  o sa ma comport mereu ca un copil? Cand am sa deprind bunul obicei de a nu le darui din sufletul meu oamenilor astora decat exact pentru cat ma platesc? Daca vreau sa ma bucur si de respectul lor  si de al meu.  Ah, mai sunt cinci minunte, simt ca ma sufoc.  De ce ma aflu in starea asta? Toace acele sentimente … nu au disparut. Ah, ma comport ca un mucos. Nu! Numai, nu mai vreau asta! M-am saturat. Priveam cu atentie in jur, totul era intact. Inghit sec si ma ridic in picioare. Nu mai are rost. Totul s-a schimbat. Veneam aici in fiecare saptamana … voiam sa stiu faca va revenii, dar camera era goala mereu, mereu si mereu. Ies din apartament, alergam pe strada ca un tembel. Nu cred ca am sa mai ma indregostesc niciodata.  Ajung in fata unui bloc, urc sacrile rapid si bat cu putere intr-o usa de lemn masiv. Usa se deschide cu un scartai insuportabil. O fata de cinsprezece ani apare in fata mea, zambeste lar si imi sare in brate


-Ai venit! Tu chiar ai venit …
- Da … cum spui tu. Haide sa intram, este frig afara.
 
Apartamentul era unul de fite, cu toate cele. Ea nu se dezlipise de mine. Simteam ca ma sufoc.
-Parintii mei nu sunt acasa. Deci suntem doar noi doi … singuri.
Zambeste strengar apoi ma saruta apasat pe buze. Se deslipeste de mine. Zambea in continuare. Obrajii ei, de obicei palizi, acum I s-au imbujorat in culorile cele mai vii.Fata aceasta hiar era naiva, si se vedea cat de colo ca e tulburata, un simtamant de jena  si chiar de manie ii intuneca seninatatea atanca si mai presus decat toate intersele vulagre ale vietii, seninatatea care dadea atata farmec infatisarii ei ingeresti.



-Mi-a fost atat de dor de tine. N-ai habar cat de mult mi-ai lipsit.
-Si mie mi-a fost dor de tine.


Ma simt muradar, sunt un nenorocit, imi bat joc de ea. Nu o iubesc, ea ma adora, vad asta. Simt asat. De cate ori facem s*x ii simt emotia, dragostea, totul. Sunt un nenorocit, am ajuns sa fiu exact ca si “ea” . Isi face iluzii cu mine, ah, o sa sufere exact ca si mine.


-Sasuke, ce s-a intamplat? Te vad schimbat, mai rece. Ce s-a intamplat? Spune-mi, te rog.
-Nimic, nu trebuie sa fii ingrijorata, ma simt bine.
-De ce ma minti?
-Nu te mint! Am spus ca ma simt perfect!
-Sasuke … eu te iubesc, si nu vreau sa te pierd.
-Nu  ma vei pierde, si eu te iubesc pe tine.


Uram sa o mint, dar déjà devenea o obijnuinta. Sper ca totul sa schimbe. De ce oare a aprut in viata mea? Nu mai supor nimic.
 
-Trebuie sa aflii ceva.

Hey, dear!
hmmm, ce sa spun eu despre acest fic?:?: 
Este genial, absolut fantastic. l-am mai citit inainte sa imi fac cont pe alt forum, iar acum sut atat de mandra de mine ca pot lasa un com.:cherry: 
Vreau sa stiu, cine era acea fata, ce are Sasuke sa ii spuna. Cine era femeia aceea ce 40 de ani???
Mi-a placut totul la el, sentimentele au fost descrise grozav, chiar daca au fost putine.:affraid: 
Dar m-ai dezamagit, ma asteptam la un capitol mai lung.:study: 
Adu nextul ca de nu te bat (glumesc)!

Ahhhh, suspansul si misterul asta ma omoara.:scratch: 

Era sa uit. Anunta-ma si pe mine cand postezi urmatorul capitol.
Dady de :*