COUP D'ETAT

Capitolul 1.Un conflict din trecut


 Era pentru prima data cand se oprise ploaia in sat si totusi eram trista.Simteam ca doar o ploaie torentiala  m-ar putea elibera de povara pe care o purtam.
Priveam la cerul noptii si observam ca norii se rareau.Luna intindea umbrele copacilor,acestea prefacandu-se intr-o mreaja infinta.Simteam de parca ceva vroia sa ma tina pe loc si mi se parea ca vantul aduce la urechea mea glasul surorii mele mai mici Sayuri care ma chema speriata inapoi.Totusi,nimic nu era adevarat.Eram singura in miezul noptii si ma indreptam spre nicaieri sperand ca din intamplare sa gasesc tabara.Respiram din ce in ce mai greu din cauza umezelii dar nu ma deranja.Aceasta durere o gaseam oarecum placuta.Ma purificam incetul cu incetul.Simteam cum presiunea crestea.M-am asezat langa un copac batran,ramanand cu ochii atintiti in gol.Incepeam sa ma pierd pe sine printre ganduri.Oare cine eram?Ce cautam aici?Incotro ma indreptam?Acestea erau intrebarile care ma macinau.Gandurile mi-au fost intrerupte brusc de glasul unui barbat care striga "Ai,trezeste-te!Ai".
Ai...asa e.Acesta era numele meu.
-E periculos sa adormi in mijlocul pustietatii.
-Stiu...Nu se va mai repeta.
-Sper.Nu mai avem nevoie de pierderi.Acum urmeaza-ma.Te voi duce la tabara.
L-am urmat supusa pe barbatul sever din fata mea fara a mai spune nimic.El era Tadashi-senpai,conducatorul clanului meu,clanul Uchiha.Dupa cateva minute de mers am ajuns la destinatie.Tadashi-senpai s-a asezat lenes in jurul focului langa consilierul sau Kenji-senpai si a inceput sa planifice urmatoarea miscare.Eu m-am asezat din nou langa un copac si ma gandeam cum am ajuns in aceasta situatie fara de scapare.

  Lumea ninja este presarata cu o multitudine de clanuri dintre care se disting 3 ca fiind legendare si anume Sarutobi,Yuhi si Uchiha.Din cauza abilitatilor noastre iesite din comun conducatorii natiunilor au decis sa ne izoleze asa ca ne-au trimis in Satul ascuns intre nori,fiind cunoscut si ca "Regatul ploii" intrucat acolo ploua fara incetare.Acesta apartine Tarii Apei.Totusi,conducatorul clanului Sarutobi nu se putea obisnui cu ideea exilului asa ca a jurat credinta celor 5 Kage si nu a mai fost nevoit sa plece.Cu o luna in urma insa,a aparut un zvon care a declansat o serie de nenorociri;urma sa fie ales un nou Mizukage.Acesta era un membru al clanului Sarutobi,Isao Sarutobi.Fiind un membru al acestui clan el era importiva celor din Uchiha si Yuhi si se pare ca planuia sa ne extermine pentru a-si demonstra devotamentul.Cand zvonul s-a declansat cele 2 clanuri au decis sa formeze o alianta.Problema e ca alianta necesita o serie de sacrificii pe care nu stiu daca mi le-as asuma.
                           
                                  ~Cu 3 ore in urma~
-Jounini,urmeaza sa fie ales urmatorul Mizukage.Se pare ca este un membru al clanului Sarutobi.Dupa cum bine stiti Sarutobi si Uchiha au avut multe conflicte in trecut.Se pare ca intentioneaza sa scape de noi si de Yuhi.De aceea,am ajuns la o intelegere cu ei.Vom forma o alianta.Tinta noastra va fi Mizukage.
*Ce?Un nou Mizukage?O alianta cu Yuhi?Asa de grava era problema?*
-Tadashi!De unde stii ca va fi un membru Sarutobi?Nu putem incheia o alianta bazandu-ne pe ce barfesc oamenii!
-Kenji-dono...Sunt constient de asta.Dar ne-au confirmat si cativa membrii Anbu.Se pare ca ceremonia de numire in functie va avea loc peste 2 luni.
-Inteleg...Cand ca fi incheiata alianta Tadashi?
-Peste o ora voi pleca sa ma intalnesc cu liderul Yuhi,Masato Yuhi.Nu putem fi vazuti impreuna asa ca ne vom intalni la granita dintre Tara Apei si Tara Fulgerului.
*De ce se grabesc?De ce azi?*
-As vrea sa ma insotesti Kenji-dono.
-Sigur ca o voi face.
-Tadashi-senpai!De ce trebuie sa ne grabim?am intrebat eu curioasa.Ati spus ca ceremonia va avea loc peste 2 luni.
-Stii Ai,nu e chiar asa de usor sa dobori un viitor Mizukage.Pana acum este doar un zvon.Nimeni nu ar ataca bazandu-se pe un zvon,de aceea,momentan,nu este foarte pazit.Odata ce se va face un anunt oficial inamicii vor incerca sa il doboare si va fi mai greu de ajuns la el.Trebuie sa actionam din timp!
-I-Inteleg...
-Voi avea nevoie de cativa jounini sa ma insoteasca asa ca...Ai,Nobu si Tsubaki...Ne vedem peste o ora la poarta principala.Ma veti insoti pana la granita!
-Da!Sa traiti!*in cor*
-Stiu ca unii dintre voi nu sunteti de acord cu aceasta alianta dar ganditi-va la siguranta familiilor voastre.Ele sunt cele mai importante.
                                         
                                 ~Dupa 3 ore~

-Ai!Trebuie sa plecam!Grabeste-te!
 M-am ridicat usor si m-am indreptat spre Tsubaki si Nobu care strangeau tabara.Dupa cateva minute am pornit la drum.Cu cat inaintam mai mult cu atat umiditatea din aer scadea si puteam respira mai bine.Se vede ca ne apropiam de granita.Cu pasi lenti ne indreptam spre locul unde avea sa fie hotarat viitorul nostru.Oare ce fel de viitor ne asteapta?Vom afla in curand...


Hei >.< Acesta este primul meu fic Naruto.Sper sa va placa.Stiu ca este plictisitor inceputul dar promit actiune pe viitor  

Capitolul 2.Alianta


Paseam marunt pe poteca destinului pregatindu-ma de un atac.Nu puteam avea incredere in ei.Oricum alianta nu era decat un lucru provizoriu.Odata ce misiunea isi atingea  tinta,alianta era desfiintata iar noi redeveneam dusmanii din totdeauna.De unde puteam sti daca nu e doar o capcana pentru a scapa de Tadashi-senpai?Ar fi neglijent din partea mea sa las garda jos.Fruntea imi era invadata de sudoare,bataile inimii se accentuau iar simturile mi se ascuteau.Cautam cu ochii disperata cand in fata mea apar trei jounini ce insoteau un batran.Dintr-un impuls am scos katana si m-am aruncat neinfricata in lupta.Lovitura,in ciuda vitezei,a fost barata de un kunai invelit in chakra si brusc,doi ochi negrii ce emanau raceala imi examinau fiecare miscare.Se pare ca intentia lor chiar era aceea de a ataca.Acest lucru mi-a cutremurat intreaga fiinta si nu m-am mai putut stapani;culoarea ochilor mei capatase o nuanta sangerie,activasem Sharingan-ul.
-Ai!El este aliatul nostru!Poti avea incredere in el!stiga Tadashi-senpai la mine.
-Ren!Nu asa te porti cu un aliat si mai ales cu o fata!spuse o voce tremuranda.
In acel moment amandoi am lasat armele jos.Baiatul cu ochii negrii se apropie de mine si,razand batjocoritor,imi sopti la ureche:
-Doar pentru ca Masato-senpai are incredere in voi nu inseamna ca si eu am...Ai!
-Nu e frumos sa spui unei fete pe primul nume imediat dupa ce ai cunoscut-o...Ren!i-am soptit eu.
M-am indepartat usor,uitandu-ma din cand in cand inapoi.El nu se miscase insa continua sa se uite incruntat la mine.Am schitat un zambet apoi mi-am colorat pupila din nou in negru.
-Yuhi Masato!Incantat sa te cunosc!
-Uchiha Tadashi!De asemenea!As fi vrut insa sa ne intalnim in alte imprejurari.
Cei doi batrani si-au strans mainile si s-au inclinat unul in fata altuia in semn de respect.Am plecat apoi spre un dojo care se afla in apropiere pentru ca cei doibsa poate discuta detaliile.Crengile uscate ale copacilor se intindeau pana aproape de pamant,formand un tunel.Razele soarelui patrundeau printre ele,luminand pamantul.Vantul adia usor formand mici rafale.Paseam cu grija pe pamantul umed cand deodata observ o schimbare.Se pare ca ne aflam pe un pod de piatra ce traversa un lac.Ajunsesem intr-un final la dojo;era vechi,de lemn si mancat de mucegai.Arhitectura era insa japoneza,pastrand modelul traditional.
-Ren,Ayumi,Taro...Voi veti ramane si veti fi atenti la orice miscare.Nu ne dorim spioni!spuse batranul lider Yuhi.
-Da,sa traiti!raspunsera cei trei jounini in cor.
-Ai,Tsubaki,Ren...Fiti cu ochii in patru.Nu vreau sa ne strice cineva planurile!spuse Tadashi-senpai.
-Da,sa traiti!Am raspuns noi in cor.
Trecuse o ora si cei doi nu terminasera.In acest timp ceilalti se imprietenisera.Priveam oarecum trista la Tsubaki care rosea la orice spunea Taro...sau la Nobu,care zambea discret la gesturile gingase ale lui Ayumi.Eram invidioasa pentru ca ei erau in stare sa se adapteze asa usor situatiei.  Ma simteam singura asa ca am inceput sa caut cu privirea pe cineva cu care as putea vorbi.In fata ochilor imi aparu brusc jounin-ul cu ochii negrii care statea sprijinit de trunchiul unui copac.Nu!Evident ca nu voi vorbi cu el!Poate ceilalti s-au putut intelege pentru ca au un caracter mai flexibil dar cu el nu se poate!In timp ce aceste ganduri imi invadau mintea eu continuam sa il privesc.Dintr-o data,a intors privirea inspre mine si,observand ca il privesc,ramase o vreme nedumerit.Rusinata,mi-am atintit privirea in pamant,acoperind-o usor cu buclele mele lila.Incercam din cand in cand sa privesc la el dar nu stiam daca el inca se uita la mine.Dupa o vreme,mi-am facut curaj si am privit in partea lui.Si el avea privirea in pamant.Parea mult mai pasnic asa ca intr-un impuls de moment picioarele au inceput sa se miste inspre el.La scurt timp ma aflam langa el.Nici nu stiam ce sa ii spun.Inca nu imi pregatisem cuvintele.
-I-Imi pare rau pentru cele intamplate mai devreme!Am spus cu jumatate de gura si cu obrajii imbujorati.
-Si eu am intrecut masura...Apropo,imi poti spune Ren.
-S-sI tu imi p-poti spune Ai.
Am privit inca odata in ochii lui negrii dar de aceasta data nu mai emanau raceala,ci o caldura in care vroiam sa ma las invaluita cat mai mult.Acest moment insa a fost intrerupt de Tadashi-senpai si Masato Yuhi care terminasera de vorbit.
-Pana cand ne vom atinge obiectivul,Uchiha si Yuhi vor actiona ca un singur clan!
-Da,sa traiti!Am strigat toti in cor.
Acum realizam ca gestul meu a fost unul prostesc.Priveam cu coada ochiului la Ren iar el era foarte calm,nu parea sa aiba vreo strabatere interioara.Oare era bine ca ma apropiasem de el?Pana la urma,cine cedeaza primul pierde.Trebuie sa impun o anumita distanta intre noi iar totul va fi bine.Acestea erau gandurile ce ma insoteau inapoi acasa,impreuna cu imaginea ochilor lui Ren.

Sper sa va placa acest capitol! ^^

Capitolul 3.Ingerul de puf


  Odata ce lucrurile au fost stabilite se simtea o oarecare tensiune in clan.Majoritatea era de acord cu alianta dar le era greu sa isi calce pe mandrie,altii nu erau de acord si propuneau ruperea pactului.Eu,de asemenea,as fi vrut ca totul sa ia sfarsit.Era obositor sa schitez un zambet de fiecare data cand vedeam un trimis Yuhi venind la Tadashi-senpai sau la Kenji-senpai.Totusi,nu aveam puterea de a opri lucrurile.Trebuia doar sa respect deciziile si sa imi protejez familia.Dupa ce l-am condus pe Tadashi-senpai la sediul politiei din sat am primit restul zilei liber.Maine va fi anuntata strategia.Cu toata agitatia nu observasem ca era dimineata.Soarele se pregatea sa rasara,fugarind norii pe bolta cerului.De la o vreme clima devenise mai pasnica.Regatul ploii cunostea pentru prima data fata cristalina a cerului.Totusi,micile picaturi de ploaie continuau sa isi faca aparitia.Ma indreptam extenuata spre casa cand o mica silueta isi facu aparitia pe strada semiluminata.Uitandu-ma mai atent am observat ca era sora mea mai mica Sayuri,o fetita de 4 ani,cu pielea alba ca spuma laptelui si cu bujori in obraji,asemenea unei papusi de portelan.Dansa in ploaia marunta,acoperita de o pelerina de ploaie care lasa sa iasa dantela rochiei.Buclele ei lila zburau in aer,emanand un miros de cires inflorit.Simtindu-se observata s-a intors si ma privea cu ochii curiosi,mici si stralucitori asemenea unor diamante.Cu pasi mici si repezi a inceput sa alerge inspre mine asa ca m-am aplecat,pregatindu-ma de o imbratisare.
-Onee-chaaaan!striga Sayuri cu glasul ragusit in timp ce ma imbratisa.
-Sayuri,esti ragusita.Asta patesti daca stai in ploaie.
-Daar ma plictisisem sa stau in casa.Asta pentru ca tu nu te joci cu mine.Nici macar nu ai timp sa ma vezi.
Cuvintele ei pline de adevar imi raneau sufletul chiar daca stiam ca nu acesta era scopul lor.Sayuri avea privirea atintita in pamant si incerca sa isi mascheze lacrimile cu ajutorul picaturilor ce se prelingeau pe fata ei angelica.
-Haide,urca!Te duc acasa!
Brusc fata ei se insenina si iar incepu sa emane fericire.Se urca iute in spatele meu si incepu sa dea usor din picioare.
-Saayuri!*intorcandu-mi capul inspre ea*Stii ca nu sunt calul tau,nu-i asa?
Era in zadar sa ii vorbesc.Atentia ei fusese atrasa de albastru cerului si de curcubeul care isi facea lenes aparitia.
-Onee-chan...De ce in satul nostru nu sunt flori?
-Ahh...Asta pentru ca ploua tot timpul.Florile nu suporta umezeala in exces.Totusi daca vrei sa vezi flori poti vedea nuferi.
-Hmm...Dar as vrea sa vad si liliacul.Mama lui Nobu-kun spune ca parul nostru are culoarea liliacului.
-Imi pare rau sa te dezamagesc Sayuri dar liliacul creste primavara iar noi suntem la inceputul toamnei.
-Dar vreau sa il vad...spuse ea suparata.
Apoi Sayuri nu a mai spus nimic doar a rabufnit si apoi si-a sprijinit capul mic de spatele meu.Caldura corpului ei firav imi incalzea spatele.Nu stiu de ce dar era similara cu caldura emanata de ochii lui Ren.Imi propusesem insa sa uit de el.Totusi,nu era asa usor.El era una dintre singurele persoane care m-au privit cu atata caldura.Am intors din nou capul iar Sayuri inca era imbufnata.Mi-am amintit ca la iesirea din sat se afla un camp plin de flori asa ca am venit imediat cu o propunere.
-Sayuri...Chiar vrei sa vezi flori?
Ea ridica emotionata capul,aproba si zambi cu ochii.
-Stiu o campie la iesirea din sat.In aceasta perioada a anului ar trebui sa fie plina de papadii.
-Ieee...Sa mergem onee-chan!!!*aratand cu degetul inainte*
  Dupa o vreme am ajuns.Glasul lui Sayuri rasuna in toata campia iar vantul ii presara parul cu papadii.Eu eram extenuata asa ca am decis sa o privesc de la umbra ciresului din deal.Atmosfera de aici,in comparatie cu cea din sat,era un relaxanta,prielnica somnului.Vantul scutura ciresul,acesta inundand campul cu petalele lui rozalii si imprastiind in aer o mireasma dulce.Sayuri alerga pe camp,purtand pe chip zambetul ei molipsitor.Acoperita de puful papadiilor parea a fi un mic urs polar.Oboseala pusese stapanire pe mine iar la un moment dat,mi-am lasat garda jos,lasandu-ma prada acesteia.Cazusem intr-un somn profund din care nu as mai fi vrut sa ma trezesc.Dupa o vreme,mi-am ridicat obosita genele si am inceput disperata sa o caut cu privirea pe Sayuri.Nu mi-a venit sa cred cand am vazut-o...Sayuri statea langa Ren.Spiritul meu de sora protectiva s-a trezit imediat in mine si cu glasul tremurand am inceput sa o strig.Sayuri s-a intors si ma privea cu fata senina.Ren s-a ridicat,si luand-o de mana,se apropia usor de mine.Odata ajunsi in fata mea am mangaiat-o usor in crestetul capului si am tras-o in spatele meu.
-Nu vreau ca nici tu nici alt Yuhi sa se apropie de ea!*strigand*Altfel,voi uita de alianta incheiata si va va parea rau!
-Nu am vrea ca cineva sa afle de alianta,Ai-chan!*punandu-mi mana la gura*
-E-E vina ta!*rosind*
-Sayuri-chan...Nu-i asa ca onee-chan e draguta cand se supara?
Sayuri apropa supusa cu capul apoi incepu sa rada.
-Nu subestima un Uchiha!*luand-o pe Sayuri de mana si indepartandu-ma usor*Sa mergem!
-Reeeen-kun!Ne mai veedem!striga Sayuri,facandu-i acestuia cu mana.
Am privit cu coada ochiului inapoi si am observat surprinsa ca Ren ii raspundea.Se pare ca in loc sa ne distantam ne apropiasem inca putin.Totusi,de aceasta data,era in joc si siguranta lui Sayuri pe care NU aveam de gand sa mizez.Continuam sa-i strang mana calda in timp ce ea topaia strengareste pe cararea presarata cu puf.

Dedic acest capitol Kushinei! Sper sa iti placa atat tie cat si celorlalti! ^^